Burnout matern: când oboseala este dincolo de „sunt doar obosită”

Sunt perioade în experiența de mamă în care oboseala pare să fie permanentă, iar lucrurile pe care înainte le făceai fără să te gândești prea mult încep să ceară un efort uriaș, răbdarea se termină mai repede, zgomotul devine greu de tolerat, cererile copiilor par să vină fără pauză, iar la sfârșitul zilei rămâi cu senzația că ai dat tot ce puteai și tot nu a fost suficient.

De multe ori numim toate acestea simplu „oboseală”, pentru că știm că maternitatea poate fi solicitantă, însă uneori epuizarea începe să afecteze felul în care ne simțim, funcționăm și ne raportăm la copiii noștri, iar atunci este cazul să vorbim despre burnout matern sau parental.

Cum poate arăta burnoutul matern?

Burnoutul matern nu înseamnă neapărat că nu mai reușești să funcționezi, pentru că multe mame continuă să pregătească mesele, să ducă și să aducă copiii, să muncească, să organizeze programul familiei și să țină minte toate lucrurile pe care ceilalți nici măcar nu știu că trebuie să le țină minte, în timp ce în interior simt că resursele lor sunt din ce în ce mai puține.

Epuizarea poate veni împreună cu iritabilitate, senzația că orice cerere în plus este prea mult, nevoia tot mai mare de a avea câteva ore în care nimeni să nu aibă nevoie de tine sau sentimentul că funcționezi pe pilot automat, iar uneori observi că ridici vocea mai repede și tolerezi mai greu plânsul, zgomotul sau conflictele, pentru ca imediat să apară vinovăția și întrebarea: „De ce reacționez așa dacă îmi iubesc copiii atât de mult?”

Iubirea pentru copiii tăi și epuizarea pot exista în același timp, pentru că poți să îi iubești enorm și să fi ajuns, în același timp, într-un punct în care resursele tale sunt insuficiente pentru tot ceea ce ți se cere.

„Dar toate mamele sunt obosite.”

Avem nevoie să vorbim despre cât de grea poate fi maternitatea și să normalizăm experiențele dificile, pentru că atunci când auzim și alte mame spunând „și mie îmi este greu”, ne simțim mai puțin singure și înțelegem că dificultatea nu spune automat ceva despre cât de bune suntem ca mame.

Normalizarea are însă o limită atunci când „toate mamele trec prin asta” devine motivul pentru care ignorăm o epuizare care persistă, iar faptul că o experiență este frecventă ajunge să însemne că trebuie pur și simplu să continuăm să o trăim.

De ce ajung mamele atât de epuizate?

Burnoutul matern apare treptat atunci când responsabilitatea pentru copii se suprapune cu munca, lipsa somnului, treburile casei, presiunea de a face lucrurile „cum trebuie” și foarte puțin timp în care nimeni să nu aibă nevoie de ceva de la noi.

La toate acestea se adaugă încărcarea mentală, acea muncă invizibilă prin care cineva trebuie să știe ce lipsește din frigider, când sunt programările, ce trebuie dus mâine la școală, ce haine au rămas mici și ce urmează în programul întregii familii, iar atunci când faci suficient de mult timp toate aceste lucruri, soluția nu mai poate fi că trebuie să te organizezi mai bine sau să înveți să ai mai multă răbdare.

Când epuizarea se întâlnește cu vinovăția

Exact în perioadele în care avem cele mai puține resurse ajungem adesea să ne cerem și mai mult, iar după ce țipăm ne spunem că o mamă bună ar fi avut mai multă răbdare, după ce ne dorim o zi fără copii ne simțim vinovate că vrem să fim departe de oamenii pe care îi iubim cel mai mult, iar lipsa de energie ajunge să fie interpretată ca o lipsă de iubire.

În loc să privim fiecare moment de iritabilitate exclusiv ca pe dovada că trebuie să ne controlăm mai bine, îl putem privi și ca pe o informație despre cât de multe lucruri încercăm să susținem cu resursele pe care le avem în prezent.

Ce ajută atunci când simți că ai ajuns la limită?

Uneori avem nevoie de strategii pentru a gestiona mai bine perioadele dificile, iar alteori avem nevoie să ne uităm la volumul responsabilităților, la sprijinul pe care îl primim în realitate, la standardele pe care ni le cerem și la cât spațiu mai există pentru propriile noastre nevoi.

Când epuizarea persistă, când iritabilitatea începe să afecteze relațiile sau când simți că te recunoști din ce în ce mai puțin, suportul psihologic poate oferi un spațiu în care să înțelegi ce te-a adus aici, ce menține suprasolicitarea și unde există loc pentru schimbare, fără să transformi și grija față de tine într-un alt lucru pe care trebuie să îl faci perfect.

Dacă simți că maternitatea a venit cu mai multe schimbări decât ai avut timp să înțelegi, am creat un ghid gratuit cu întrebări și exerciții de reflecție care te invită să te întorci puțin către tine, către felul în care te-ai schimbat, ce ai lăsat în urmă și cine ești astăzi, dincolo de toate lucrurile pe care le faci pentru ceilalți.

Descarcă gratuit ghidul

Acest articol are scop informativ și psihoeducațional și nu înlocuiește evaluarea sau intervenția unui specialist în sănătate mintală. Dacă epuizarea este intensă sau persistentă ori îți afectează semnificativ funcționarea, este important să ceri ajutor specializat.